Trei mari cauze

            Exista trei mari cauze ale degradarii Romaniei.
            1. Lipsa respectului fata de celalalt.
            2. Lipsa culturii.
            3. Victor Ponta.

Romania, te iubesc

                                                                                                            

Romania e minunata

            Romania e minunata. Eu cunosc niste locuri in Romania, niste colturi de rai, unice, splendide. Am o problema insa, incep sa le pierd, unul cate unul. Le iau altii, mai tupeisi, mai nesimtiti, mai oportunisti.
            Romania e minunata si e bine sa repetam asta. E bine sa punem fotografii cu munti si dealuri, rauri si lacuri. Problema e ca nu mai sunt ale noastre. Vrei sa cobori pe malul unui lac? Nu poti, e proprietate privata. Vrei sa urci pe munte? Nu poti, din cauza taietorilor de lemne. Nu inteleg cum e posibil sa cumperi un jumatate de lac sau o parte dintr-o rezervatie naturala. Sa le ingradesti. Romania e minunata.

Romania vs Europa

            Sunt unii printre noi care spun ca Romania a fost bogata si Europa saraca, dar Europa a furat din Romania pana cand Romania a ajuns saraca si Europa bogata. Adica principala cauza a saraciei din Romania nu e lenea sau indiferenta poporului, ci interesul europenilor din Vest. Nu politicienii ALESI DE CATRE POPOR, nu hotii, nu tiganii, nu tinerii fara scop, ci investitorii straini, care vin de fapt sa ne fure noaptea.
            O astfel de mentalitate nu merita o soarta mai buna.
           

Cum am cunoscut Moartea

           Acum vreo 15 ani eram pe un tren in Romania. Am gasit un compartiment in care era decat un tanar si m-am asezat. Cand trenul a pornit, tanarul mi-a vorbit:
           -Ma cunosti?
           -Nu, i-am raspuns.
           -Chiar nu ma stii?
           L-am scanat din nou, chiar nu-l stiam.
           -Eu sunt Moartea, eu te cunosc, mi-a spus.
           Am pus-o, imi zic. Din tot trenul am ales compartimentul in care e Moartea. Accept situatia si-l intreb:
           -Si, pe unde mai... umbli?
           -Am fost o vreme plecat, am avut mult de lucru. Acum am treaba aici, merg s-o iau pe bunica...
           ...
           Am discutat, am inteles ca mergem la aceeasi statie. Cand ne-am despartit, mi-a spus:
           -Poate ne vedem mai tarziu...
          
           Mai tarziu, cand am povestit speriat prietenilor cum in curand voi pleca spre pajisti mai verzi, am inteles ca Moartea era un tip din oras, statea la doua strazi de mine.

Turnul din Pisa se indreapta. Singur

           Mai degraba se indreapta turnul din Pisa, decat sa faca Ponta ce a promis in campania electorala.
           Aici e stirea tradusa in romaneste, putin diferit, normal.

Top fals

            De ce avem asteptari, daca ne mintim pe noi, ii mintim pe turisti, umblam mereu cu pisica vopsita?

Si regii mor cateodata...

            N-am discutat cazul Cioaba pentru ca mi se pare o exagerare facuta de cei flamanzi.
            Unde scrie ca daca esti rege nu mori? Sau presedinte, sau proxenet, sau tigan? Sau tiganii au crezut ca daca inseala statul, statele chiar si legile acestora,  pe cetateni, pot oare ei, ca tigani, sa insele moartea?
            Holograf, auzi, asteptam varianta cu Cioaba.

Plaja

          O plaja impresionanta.

Diferente de civilizatie: taxiurile

           Taxiurile din orasele Europei civilizate sunt masini noi, masini scumpe, masini curate. Soferii sunt imbracati elegant, sunt politicosi. Se circula cu geamurile inchise si cu clima la discretia clientului.
           Taxiurile din Romania sunt majoritatea Logan. Sunt murdare si miros urat. Au banchetele patate, geamurile deschise, soferii fumeaza, injura si miros urat. Vorbesc urat. Nu au rabdare. Daca le ceri ceva, in calitate de client, risti sa ti-o iei in freza.

Cum abordam articolele

           Reiau un articol mai vechi pentru ca nu s-a schimbat nimic si problema persista.

           Am avut in facultate o colega romanca. Mica de statura, dar cu fruntea mereu sus. Fata asta se credea un geniu si nu avea prieteni. Era prea desteapta ca sa stea de vorba cu noi. Nu pierdea nici un curs, venea la scoala cu taxiul si alerga pe coridoare, dand coate in dreapta si in stanga, doar ca sa fie prima in sala de curs si sa ocupe loc in fata, desi uneori era singura. Faceam spaniola, franceza si engleza in facultate. Si discutam pe diferite teme, ca sa invatam termeni, sa ne antrenam prin conversatie. Nu eram atenti la detalii, ci la verbe, la pronuntie, etc. Fata ne corecta mereu, facand mutre, ca Burebista a fost mai tare ca Decebal, ca fata garii e aia unde opresc trenurile, ca la Cluj sunt mai multi tampiti ca la Pucioasa, ca a facut ea studii, etc. Efectiv se ridica in picioare si se certa cu noi, cu 200 de oameni, cu lacrimi in ochi, disperata. Ma rog, nu mai stiu nimic de ea, probabil face a 7-a facultate sau scrie la vreun ziar sub pseudonime gen Ela Ciorna.
              De multe ori am fost corectat in ceea ce am scris aici. Ba ca mila nu are fix 1600 de metri, ba ca undele nu se propaga. Ba ca nu stiu ce verb suna mai bine la imperfect. Nu fac literatura. Daca vreti literatura, cititi carti. Nu fac nici fizica, nici istorie. Pentru asta sunt site-uri speciale.
              Citesc pe blogurile mari cum se cearta oamenii de la detalii, fara sa inteleaga nici macar tema sau mesajul. Se cearta de dragul contrazicerii, pentru ca nu accepta ca cineva are o idee mai buna sau ca are dreptate.
              Incurcam lucrurile. Mergem la munte desi ne place marea si apoi ne plangem ca e frig si ca nu e nisip.

Glume de week-end

            Azi e sambata, nu intra nimeni pe bloguri, toata lumea e la mare, la soare. Asa ca, trei glume bune sa cititi.
            Una despre bani si politica.
            Una despre mare, Vama Veche.
            Una despre turism.

            Hai si una cu alcool.

Oferta e dupa cerere

            Despre muzica din topurile romanesti actuale o sa vorbim mai pe indelete in curand si o sa vedem ca de fapt sunt vreo 50 de cuvinte pe care le repeta toti, fiecare in stilul lui, insa nimeni nu se gandeste sa le puna intr-o forma corecta dpdv gramatical. Sau ma rog, se gandesc, dar apoi nu mai rimeaza.
            Ca astfel de muzica sa ajunga in top cineva trebuie sa o asculte. Sa o voteze. Si cand ceva ajunge in top, e clar ca e votat de o majoritate.
            Ca manelistii sa fie cei mai bogati dintre artistii romani, cineva trebuie sa-i intretina, sa le cumpere operele.
            Ca jurnalismul de doi bani sa prospere si sa reziste, cineva trebuie sa-l consume. Oferta e dupa cerere.
            Ca politicienii sa-si mentina functiile, cineva trebuie sa-i aleaga si sa-i sustina.
            E bine totusi ca oamenii, unii, incep sa-si puna intrebari.

Ardeleanul si bucuresteanul

             Ma suna un prieten din Ardeal, de la Cluj, roman adevarat. Partea lui din dialog o scriu cu bold.
             -Da?
             -No.
             -No... ce?
             -No... salut. Ce faci?
             -Bine, merg de la munca acasa. Tu?
             -Apoi...
             Tace. Ii aud respiratia rara in telefon. Astept, nimic. Intreb:
             -Apoi ce?
             -Apoi... aci la Cluj.
             -Ma suni cu o treaba?
             -Apoi... nu. Numa stau.
             -Bine. Esti bine?
             Nimic. Repet:
             -Esti bine? Alo? Alo?
             -No, da ce ai, ca am auzit, nu striga... stai un pic...
             Stau. Putin mai mult, il aud cum lucreaza ceva cu niste scule. Zice:
             -Ioi...
             ...
             -Auzi?
             -Da, ascult.
             -No...
             ...
             -No te mai sun io. 
             -Bine.
             -Da auzi?
             -Da...
             -Nu azi, maine poate. 
             Si a inchis.
           
           
             Ma suna un prieten de la Bucuresti, roman adevarat. La fel, partea lui cu bold.
             -Da?
             -Esti nebun!
             -De ce, m-au dat la stiri?
             -Ce faci frate, esti nebun?
             -Bine, uite, cu munca...
             -Ce munca, man, esti nebun? Ma lasi...
             -Cu ce ocazie?
             -Frate, esti nebun? Te-am inscris intr-o multinationala. Vine un baiat pe la tine sa-ti dea un card, esti nebun...
             -Ce multinationala?
             -Stai chill ca ma ocup eu de asta. Doar ma stii, esti nebun?
             -Pai, explica-mi...
              -Esti nebun, sunt la metrou, te pierd...
            
             Alti romani adevarati.
            

Ce se poarta

            Traim intr-o societate in care se poarta muschii, ca reprezentanti ai violentei. Se poarta ceafa lata ca simbol al nesimtirii si aurul ca simbol al materialismului. Se poarta limbajul vulgar, viteza, lauda, ca reprezentante ale modernismului. Se poarta filmele SF, cele de groaza si cele erotice, ca mijloace de cultura. Se poarta minciuna ca stil de viata.

Nu conteaza cine esti

               

Soferi si soferite

            Daca tot suntem la capitolul exemple de la francezi, mai dau motive sa fiu injurat pentru ca nu vad binele din Romania, doar raul si pentru ca ii promovez pe straini si nu pe ai mei.
            In Franta si nu numai sunt foarte multe soferite de camioane mari, autobuze, autocare, trailere, etc. Fete tinere, femei, micute, firave, frumoase. Conduc TIR-uri cu gabarit depasit. Am spus unui francez asta, intreband daca exista un motiv anume pentru care femeile au tragere la volan. Mi-a spus ca e normal, soferia e o meserie curata, nu presupune efort fizic, doar atentie si responsabilitate. Barbatii sa faca muncile grele si murdare, mi-a spus.

Exemplu frantuzesc de umanism

            Inca ceva bun si frumos vazut la francezi: au un sistem prin care ii ajuta pe cei cu probleme de integrare sa munceasca in societate. Nu, nu sa faca felicitari acasa sau sa deseneze. In marile magazine sunt angajati oameni cu probleme. Deficiente fizice. Malformatii. Probabil lipsuri si la alt nivel. La casele de marcat. La rafturi. La curatenie.
            Iata de ce am zis aici ca sunt mai aproape de Dumnezeu decat noi.

Oda mamei mele

             Multumita Adelinei o sa scriu cateva cuvinte despre mama.
             Tind sa cred ca mama e ceva mai mult decat un om, are ceva supranatural in ea iar in lumea ei timpul se masoara in durere, dragoste si rugaciune. Din prea multa dragoste sufera si se roaga pentru copii sa nu cunoasca aceasta suferinta.
             Tot ce a spus mama, cu simplitatea oamenilor batrani, s-a adeverit. Am ras atunci, dar au trecut anii si am ajuns la vorbele ei. Pentru ca o mama, pe langa faptul ca e iubitoare, e corecta.
             Cand eram copil recitam poezii si cantam cantece mamei. Nu stiam ce inseamna. Apoi, am ignorat-o si desconsiderat-o o vreme, convins ca n-am nevoie de ajutorul ei. N-am crezut niciodata ca ajung la jumatatea vietii poate si ca doresc sa ma pun in genunchi si sa spun Multumesc, te iubesc, mama!
              Nu cred ca oamenii au o datorie mai mare decat sa-si respecte parintii si sa-i ingrijeasca. Parintilor nostri le-a fost greu, nu au avut de ales, au muncit si au suferit, au rabdat, au asteptat. De noi depinde ce.

O lupta-i viata...

                                                                                     

O vorba de la Wurmbrand

           

              Daca i-am multumi lui Dumnezeu pentru tot ce face pentru noi, n-am mai avea timp sa ne plangem mereu – Richard Wurmbrand.